sharing knowledge

Magda Bunea’s blogspot page – where she writes constantly since 2008.

Magda Bunea’s articles published in other places

In Search of Curiosity – on LinkedIn

…A coach’s very feature has to be curiosity – i.e. being in a state of Awareness/attention, Consciousness, and Trust – toward the client, and toward himself – for Performance, Learning, and Enjoyment, both the client, and the coach. (the ACT & PLE triangles in Tim Gallwey’s Inner Game)…

(read full article)

Team coaching pentru echipe de competitori – in Manager Express

…Toţi au descoperit perspective noi despre stilul personal de comunicare, iar rezistenţa la schimbare a scăzut pentru că exista dovada că schimbarea aduce o creştere a performanţei şi că se poate şi altfel (aflau cum unii dintre ei făceau un lucru pe care ei încă nu îl ştiau sau nu îl considerau util). Astfel, au învăţat unii de la alţii şi au ales obiective individuale de atins, pentru care au alcătuit fiecare un plan de acţiune. Faptul că s-a contractat la nivel de echipă ca fiecare să fie pentru celălalt furnizor de feedback constructiv în atingerea obiectivelor personale a făcut ca discutarea obiectivelor echipei să se facă la un nivel ridicat de descriptivitate şi proactivitate – un cadru propice generării de soluţii….

(read full article)

Internal communication – in PR-Romania

Oamenii aceștia au stimă de sine, și au mult curaj – de a fi ce vor și de a cere să fie respectate valorile afirmate. Oamenii aceștia vor să fie mândri de ei și în week-end, și în zilele săptămânii. Dialogul exterior din prezent al oricărui om e configurat de caracteristicile dialogului interior, care e determinat de dialogul exterior din trecut. În trecut eram „încurajați” să fim mai umili. Globalizarea a mai efasat și la noi discursul intern submisiv de tip ”capul plecat/de sabie nu e tăiat”, dar suntem departe de democrațiile vechi. Edward Snowden e un millenial?! Dacă da, se vede că millenials sunt foarte serioși, profesioniști, dedicați, responsabili, loiali. Atâta vreme cât mediul de lucru oglindește valorile astea.

(read full article)

Interviews with Magda Bunea

by Risco

La prima contradicție între ce spui și cum spui, nonverbalul și paraverbalul prevalează în ceea ce ajunge la „receptor”. Ca urmare, managerul să țină seama de asta, dar și de observarea simplă a faptului că fiecare dintre noi e citit în primul rând ca imagine – sau ca ton, dacă e o comunicare telefonică.

(read full interview)

by Avocatnet

Aș putea zice că am început să fac coaching „din fire”! Desigur, e vorba mai degrabă de „spiritul coaching-ului”, instrumentele profesiei le-am învățat în 2006.

Chiar îmi plac oamenii și cred că se vede, așa că „mă arăt”. Există această idee la școala de la Palo Alto, că relația bate informația – poți să-i spui cuiva că-l iubești, dar, dacă tonul sau postura sunt într-un fel, nu te va crede. Cred că stau bine la relație, la comunicarea non-verbală, care se citește imediat.

Comunicarea non-verbală contează foarte mult, nu că au făcut studii cercetătorii, ci obiectiv vorbind. În primii ani nu avem uzul cuvintelor și înțelegem tot ce ni se întâmplă „citind” imagini. Atunci, văzând o persoană, știi în mare parte cum este.

Așa, carevasăzică, între timp, am făcut un curs lung, șase module, pe parcursul unui an întreg, de “Excelență în training”, pentru că, la data respectivă, în 2005, era singurul program din Romania care avea un modul dedicat coaching-ului, alături de elemente de Analiză tranzacțională, Comunicare experiențială, Programare neurolingvistică.

Și, da!, mă interesa coaching-ul dinainte – avant la lettre, cum se spune, așa că, în 2007, am fost în prima promoție a singurei școli de coaching din Romania, recunoscute de către ICF (International Coaching Federation).

Am și tradus două cărți fundamentale pentru activitatea de coaching. Am tradus „Jocul interior și stresul” de Timothy Gallwey, care este fondatorul coaching-ului, prin anii 1970. Citindu-l și traducându-l pe Gallwey a fost o schimbare de paradigmă în felul în care mă raportez la coaching, pentru că trebuie să fii mai terestru. Am văzut că în coaching tendința este să faci performanță intelectuală, să pună coach-ul o întrebare de să-l năucească pe om. După cum spune Gallwey, lucrurile pot fi mult mai simple.

A doua carte de coaching tradusă este „Ghid complet de coaching în organizații”, dupa școala australiană, stabilind un fel de limbaj al profesiei în România. O profesie nu este asimilată într-o cultură pânî nu are limbajul specific asimilat, ca să se poată discuta.

Termenul de coach a ramas „pe-acolo”, pentru că îl poți traduce prin antrenor, dar ceea ce avem noi aici îl ciuntește, pentru că nu este numai un antrenor de sport. S-a tradus la un moment dat instructor, ceea ce este cu totul nepotrivit, pentru că un coach este un potențiator.  

Coaching-ul este, în fapt, un management al schimbării: am și scris într-un articol despre asemănarea dintre modelul clasic de antrenare – GROW (goal, reality, options, way to act) – și modelul lui John Kotter de implementare a schimbării. Coaching-ul este un proces de învățare și de încredere în tine. Eu îi dau omului niște instrumente, ca să știe ce se întâmplă și să recunoască mai ușor piedica.

Împreună cu o altă pionieră a domeniului, Clementina Anghelache, am făcut prima revistă românească dedicată: „Coaching Network”.

(read full interview)

by Revista de Povestiri

Am lansat în atelierele de comunicare pe care le ţin un acronim pentru atenţie, empatie, respect – AERul comunicării, i-am zis. La tinereţe, „aerul” e foarte sănătos: cred că toate trei sunt la maxim, apoi ne lăsăm amagiţi de viaţă – dezamăgirea e o mare amăgire, de fapt – şi nu mai trăim când… trăim, ci într-o aşteptare, aşteptarea „să se termine”: ziua de lucru, anul la acel job, toţi anii de muncă. E tare păgubos să aştepţi să se termine ceva ce se termină oricum, care nu depinde de tine. Te antrenezi să nu mai faci lucruri, îţi anihilezi ceea ce în analiză tranzacţională se numeşte „starea de copil liber”. E starea de energie, de creativitate, de creştere. Eu ies extrem de creativă la toate testele, şi ies şi la… iveală :). Să ştii că mi-a plăcut cum ai zis tu că Revista de Povestiri se adresează celor cu mintea tânără. Cred că asta se păstrează rămânând curios şi bucuros de lume şi de tine. De posibilităţi şi de creştere. Şi cred că e vorba şi de curajul să fii cine eşti. Cineva m-a întrebat: „Tu chiar trăieşti cum vrei să fii? Că aşa pare!” Aşa e.

(read full interview)